Archive for the Quotes Category

Fraza zilei

Posted in Quotes on Mai 5, 2010 by wwraith

Imi vine sa-i sinucid pe altii.

Anunțuri

Quotes(5)

Posted in Me, Quotes, Scurte,da' bune on Septembrie 24, 2009 by wwraith

Parca v-am mai spus – Garcia Marquez e unul din favoritii mei .Asa ca va mai „arunc” un citat ce-mi place (si pe care il aplic cu sfintenie :P ) :

„Vor exista intotdeauna oameni care te vor rani,asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara”

Quote of the day(4)

Posted in Me, Quotes, Scurte,da' bune on Iulie 13, 2009 by wwraith

Nu sunt religios . O stiti deja,asa ca nu luati citatul de mai jos ad-litteram.Inlocuiti din fraza de mai jos termenul „D-zeu” cu „Providenta” ,”Karma”, „Kismet”, „Soarta”…whatever. Dar tot o sa sune bine :).

Garcia Marquez, Gabriel spunea “poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste în sfarsit, sa stii sa fii recunoscator”.

Freak

Posted in Me, Quotes on Iunie 7, 2009 by wwraith

Eu mi-s unu’ de ala plin de contradictii si ciudatenii.Recunosc…si mama m-a invatat ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata :).Asa ca o sa va insir o lista de contradictii mai mult sau mai putin logice,si nu axate pe un domeniu anume :

-mi-a placut Damon Hill cel putin la fel de mult precum l-am dispretuit pe Schumacher( enorm)

-am iubit tenisul lui Agassi si Rios,da’ am urat din tot sufletul preaperfectul/roboticul  tenis al lui Sampras si Federer

-traiesc cu si pentru Universitatea Craiova,da’ mi-e  mila de Dinamo

-vomit la ros-albastru,da’ febletea mea e Barca

-locuiesc de ani buni in Timisoara ,da’ am fost de doua ori la stadion(la meciurile Craiovei,evident:P)

-imi displace sa daruiesc flori,da’ constientizez bucuria unei femei care le primeste

-imi repugna plimbarile prin parc, da’ m-as muta intr-un parc :) daca asa as face fericita o femeie

-nu inteleg importanta acordata casatoriei,da’ m-as insura maine cu persoana potrivita :)

-nu sunt vreun patriot(nici n-am de ce),da’ imi sare mustarul cand presa internationala face praf romanii

-urmaresc politica de 15 ani,da’ nu merg la vot nici batut/mituit

-ma distreaza propaganda religioasa,da’ am buni prieteni prelati

-nu ma intereseaza banii,da’ muncesc ca sclavul ca sa-i am

-imi place Romania,da’ m-as muta oricand intr-o tara cu clima mai prietenoasa cu circulatia mea periferica :)

-ma calca pe nervi roengleza,da’ o folosesc uzual

-rad in hohote de haifaivisti,da’ am si eu cont

-am blog,da’ nu ma consider blogger

-sunt lenes,da’ prefer sa-mi gatesc decat sa-mi comand

-sunt oltean(cu toate defectele aferente),da’ nu-mi repudiez niciodata originea

-„cujet” la tot si la toate,da’ fac fericiti si mandri(vis-a-vis de propriile lor persoane) pe cei din jur parand superficial

-nu-mi plac banatenismele „praji”,”cafa”,”gradi”,”ceau”…da’ le folosesc tot mai des

-pretind ca n-am fitze…da’  nu port decat 4-5 branduri de haine

-urasc si ma dezgusta  goana dupa rating a televiziunilor,da’ ma uit 3-4 ore pe zi la TV

Suficient? :).

Voi?Cum stati?

………………………………………………………………………….

„Şi cu toate acestea, şi eu încerc la răstimpuri nevoia

de a­-mi deschide sufletul.

Dar mă înfrâng.

Şi nu vorbesc  niciodată, nimănui, despre cele ce bănuiesc că

se petrec înlăuntrul sufletului meu.

Pe mine mă supără  confesiunile. Sunt o slăbiciune.

Eu nu înţeleg cum un bărbat poate avea nevoie de sprijinul altuia.

Chiar cel mai bun prieten e un duşman în ceasurile grele.

Atunci, trebuie să rămâi singur.

Trebuie să izbândeşti sau să fii  înfrânt, singur.

Iar eu nu mă pot destăinui prietenilor.

Prietenii şi-au făcut părerea lor despre mine: doctor.

Eu ­, după acele prea  puţine lucruri pe care le ştiu, ­ cred altfel.

Dacă m­-aş dezvălui, însă, prietenilor, mi s-­ar spune că „pozez”.

„Poza”  înseamnă pentru băieţi tot ceea ce se deosebeşte de ei….”

Citind blogul  cu recenzii al Tomatei, mi-am adus aminte de un roman,ce,intr-o anumita masura,mi-a influentat adolescenta.Daca nu va amintiti/stiti/recunoasteti pasajul…imi pare rau de voi.Adolescenta voastra trebuie sa fi fost tare searbada.

De ce am inserat  fragmentul asta acolo?Ca sa va invatati minte,voi,cei care ganditi ca si Doctorul,ca si mine.Nu faceti exceptii de la regula respectiva-ati putea fi intelesi si judecati drept bufoni capsomani,afemeiati si viciati :).

Pranzul

Posted in Me, Quotes with tags on Mai 28, 2009 by wwraith

< Am zarit-o in timpul piesei,iar intr-una  din pauze,la un semn discret de-al ei,m-am indreptat spre ea.Daca cineva de acolo nu i-ar fi rostit numele,mi-e greu sa cred ca mi-as fi amintit cine era.Si mi s-a  adresat,zambitor:

„De foarte multi ani nu ne-am mai intalnit.Cum zboara timpul.Si niciunul dintre noi nu intinereste.Iti aduci aminte de prima noastra intalnire?M-ai invitat la pranz”

Imi aminteam?

-Cred ca se intampla acum douazeci de ani,cand locuiam in Paris.Aveam un apartament minuscul in Cartierul Latin,cu vedere spre cimitir,si abia castigam in asa fel incat sa-mi duc traiul.Ea citise o carte de-a mea,si imi scrisese in legatura cu asta.I-am raspuns,multumindu-i pentru aprecieri.Apoi,printr-o alta scrisoare ma anunta ca va ajunge prin  Paris,si ca si-ar dori sa stam de vorba.Dar,cum timpul ii era limitat,singura ocazie ar fi fost joia urmatoare,cand,dupa ce isi va fi petrecut dimineata in Luxembourg,ne puteam intalni la Foyot’s ca sa pranzim.Foyot’s era un restaurant unde luau masa senatorii francezi,si atat de mult imi depasea posibilitatile financiare,incat ,pana atunci,nici prin gand nu-mi trecuse se merg acolo.Dar,flatat cum eram,si prea tanar ca sa spun „nu” unei doamne (putini barbati, pot spune, stiu sa faca asta inainte de a deveni prea batrani ca sa nu mai conteze),m-am hotarat-aveam in buzunare 80 de  franci cu care sa-mi duc traiul pana la sfarsitul lunii,iar un pranz modest nu putea sa coste mai mult de 15.O sa ma descurc cumva daca reusesc sa renunt la cafele pentru urmatoarele doua saptamani.

I-am raspuns ca o sa ne intalnim la Foyot’s joia urmatoare,la 12 si jumatate.Nu era atat de tanara(asa cum ma asteptasem),si avea o alura mai curand impunatoare decat atractiva..De fapt,batea spre patruzeci(o varsta minunata,de altfel,insa nu o varsta care sa provoace o pasiune nestavilita la prima vedere),si mi-a dat impresia ca avea mai multi dinti,mari,albi si egali,decat i-ar fi fost necesari.Parea prea vorbareata,dar,pentru ca parea interesata de scrierile mele,ma pregatisem sa fiu un bun ascultator.

M-am cam speriat cand ne-au fost aduse meniurile,cu preturi mult mai mari decat anticipasem.Dar doamna ma liniseste: „Eu nu mananc niciodata la pranz”

„Oh,nu spuneti asta” raspund eu,generos.

„Nu mananc niciodata mai mult de un fel.Consider ca oameni mananca prea mult in ziua de azi.Niste peste,poate…Oare au somon?”

Era cam devreme pentru sezonul  somonului,si nici nu era trecut in meniu,dar am intrebat totusi chelnerul daca au cumva somon.Imi raspunde,incantat,ca tocmai le-a sosit primul somon pe anul acesta.Asa ca l-am comandat pentru invitata mea..Chelnerul o intreaba atunci pe doamna daca ar dori altceva pana va fi gatit somonul.”Nu” raspunde doamna.”Nu mananc niciodata mai mult de un fel,decat daca aveti niste caviar.Mi-ar placea niste caviar”

Mi-a cam stat inima.Stiam bine ca nu-mi permit caviar,dar nu i-as fi spus niciodata doamnei asa ceva.Asa ca i-am cerut chelnerului sa aduca musafirei mele caviar,iar pentru mine am ales cel mai ieftin fel de mancare din meniu,niste cotlete de oaie.

„Cred ca nu e prea intelept din partea dumneavoastra sa consumati carne” imi spune doamna. „Nu stiu cum veti putea lucra dupa o mancare asa grea.Eu nu-mi incarc niciodata stomacul”

Apoi a venit alegerea bauturilor.

„Nu beau nimic la pranz” spuse ea.

„Nici eu” raspund eu ,imediat.

„In afara de niste vin alb”continua ea,ca si cum nu m-ar fi auzit.”Vinurile astea frantuzesti sunt atat de usoare.Sunt minunate pentru digestie”

„De care ati dori?” intreb eu,inca amabil,dar nu la fel de entuziast.Imi raspunse cu un zambet larg,prietenesc: „Doctorul nu imi da voie sa beau altceva in afara de sampanie”

M-am ingalbenit.I-am comandat o jumatate de sticla.In treacat,am mentionat ca doctorul mi-a interzis sa beau sampanie.

„Si atunci ce o sa bei?”

„Apa”

A mancat caviarul,a mancat somonul.Vorbea despre arta,literatura si muzica.Eu insa ma gandeam numai la nota de plata.Cand mi-au venit cotletele de oaie,m-a luat la rost- „Vad ca obisnuiesti sa iei un pranz copios.Cred ca gresesti.De ce nu-mi urmezi exemplul si sa mananci doar un fel,usor? Sunt convinsa ca te-ai simti mult mai bine”

„Asta si fac,mananc doar un fel ” ii raspund,in timp ce chelnerul se apropia,din nou.

Il cheama,cu un gest usor absent,si imi spune „Nu,nu mananc niciodata la pranz.Poate o gustare,si aceea ca o scuza pentru o conversatie de pranz.Si nici n-as mai avea loc pentru altceva-decat daca au niste sparanghel.Mi-ar parea rau sa nu gust sparanghel pana plec din Paris”

Mi-a stat inima.Iar.Vazusem sparanghel prin magazine,si stiam cat de teribil de scump e.De multe ori imi lasase gura apa la vederea lui.”Doamna se intreaba daca aveti cumva niste sparanghel ” il intreb pe chelner.Cu toti muschii fetei ii sugerasem sa spuna ca nu .Insa,cu un zambet fericit,pe fata lui lunga de popa,ma asigura ca au primit niste sparanghel urias,asa de minunat si fraged,incat e o minunatie.

„Nu sunt deloc infometata,dar,daca insisti,o sa gust niste sparanghel”,imi spuse doamna.Am comandat.

„Nu iti comanzi si tie?”.”Nu,nu mananc niciodata sparanghel”

„Stiu ca sunt persoane care nu apreciaza sparanghelul.De fapt,cred ca iti strici papilele gustative cu toata carnea aia”

Am asteptat sa se pregateasca sparanghelul.Deja ma cuprinsese panica.Nu mai era vorba de cati bani o sa-mi ramana pentru restul lunii,ci daca imi vor ajunge ca sa platesc nota.Ar fi fost jenant sa imi mai trebuiasca 10 franci,si sa fiu nevoit sa cer invitatei mele.Eram decis-daca nota ar fi fost prea mare,sa fac o serie de  gesturi dramatice,pipaindu-mi buzunarele,ca si cum mi-ar fi fost furat portofelul.Ar fi fost,desigur,neplacut ca nici ea sa nu aiba bani la ea.Singurul lucru de facut,in situatia asta,era sa-i las ceasul gaj chelnerului si sa-i spun ca trec mai tarziu sa-i platesc.

Apare si sparanghelul.Enorm,suculent si apetisant.Mirosul de unt topit imi gadila narile asa cum narile lui Iehova fusesera ademenite de mirosul ofrandelor.O priveam cum indesa cantitati impresionante ,in timp ce eu bombaneam despre situatia teatrului din Balcani.A terminat,intr-un final.

„Cafea?” o intreb

„Da,doar cafea si inghetata „spuse.

Nu imi mai pasa acum,asa ca am comandat cafele si inghetata.

„Stii,cred cu tarie intr-un principiu” zise,in timp ce manca inghetata „Trebuie sa te ridici de la masa cu senzatia ca ai mai manca ceva”

Cu o voce stinsa,o intreb „Va mai e foame?”

„Oh,nu,nu imi este foame,eu nu mananc niciodata la pranz.Servesc o cafea dimineata,apoi mananc doar un fel la pranz,si nimic altveva pana la cina.De dumitale ziceam”

„Inteleg”

Apoi s-a intamplat ceva cumplit.Asteptand cafelele,seful de sala,cu un zambet ingrat pe fata sa ipocrita,trece pe langa noi tinand in brate un cos plin cu niste piersici enorme.Aveau roseata unei fetite nevinovate,un colorit de peisaj italian.Si nu era sezonul piersicilor.Numai Dumnezeu stie cat costau.Am aflat si eu,mai tarziu,pentru ca invitata mea,continuandu-si conversatia,lua,distrata,o piersica.”Vezi..ti-ai umplut stomacul cu carne grasa(mizerabilele mele cotlete) si nu iti mai incape nimic.Insa eu,care am luat doar o gustare,ma pot delecta cu o piersica”

A venit nota,iar cand am platit-o,am realizat ca imi ramanea doar pentru un bacsis amarat.Privirea ei s-a oprit pentru o secunda asupra baccisului,si mai mult ca sigur m-a considerat zgarcit.Dar,cand am iesit din restaurant,mai aveam in fata doua saptamani,si niciun ban in buzunar.

„Urmeaza-mi exemplul-nu manca niciodata mai mult de un fel la pranz”

„O sa fac si mai mult de atat-n-o sa cinez deloc deseara”

„Umorist” se amuza,chicotind „Esti chiar umorist”

Dar macar avusesem parte de razbunare.Nu ma consider o persoana razbunatoare,dar nici nu pot inchide ochii.

Azi,doamna cantareste 140 de kilograme.>

Asta e stilul lui  Walter Somerset Maugham.Nu joaca  la Chelsea, nu abereaza haute-couture,si nici nu e un nume de bautura.E un dramaturg englez pe care daca nu-l cititi,riscati sa nu va delectati cu un umor (literar) englez de cea mai buna calitate.

Adunate

Posted in Quotes, Radem au ba? on Mai 1, 2009 by wwraith

Adunate de pe bloage(alandala) :):

  • Jay Leno,despre „Sex and the city”:-„Doua lucruri m-au impiedicat sa ma uit la el-testiculele”
  • „Va dati seama ca o puneam  daca Frodo n-arunca inelul ?”
  • Elaine – „Seinfeld”-despre cum percep barbatii logodna -„Barbatii sunt ca si veveritele-trebuie să ii ademeneşti încet, nu să ii sperii cu mişcări bruşte”
  • „A avea o constiinta curata inseamna a avea o memorie proasta”
  • „Pisicile sunt mai inteligente decat cainii,insa,din pacate,nu poti pune 8 pisici sa traga o sanie pe zapada”

Une histoire

Posted in Quotes on Aprilie 27, 2009 by wwraith

-Question:Pourquoi la lune se sent-elle si seul?

-Pourquoi?

-Parce qu’elle avait un amant et il est parti.

-“Alors,ils vivaient ensemble dans le monde des esprits.”

-C’est une histoire vraie alors …

-“Et toute les nuits ils vagabondaient ensemble dans le ciel.Mais un des esprits était jaloux.Il voulait la lune rien que pour lui .Il a dit à le partener de la lune que la lune avait demandé des fleurs…et qu’il pouvait aller sur terre pour cuellir quelques roses sauvages. Mais ce que notre espirit ignorait est qu’une fois que l’on quitte le monde des esprits, on ne peu plus y revenir.Depuis ce jour,toutes les nuits il regarde le ciel,regarde la lune et crit son nom.

Mais …il ne pourra plus jamais la toucher.

-Mais,ma cherie..c’est triste..pourquoi tu  me la racontes?

-Parce que c’est la vie…