Pranzul

< Am zarit-o in timpul piesei,iar intr-una  din pauze,la un semn discret de-al ei,m-am indreptat spre ea.Daca cineva de acolo nu i-ar fi rostit numele,mi-e greu sa cred ca mi-as fi amintit cine era.Si mi s-a  adresat,zambitor:

„De foarte multi ani nu ne-am mai intalnit.Cum zboara timpul.Si niciunul dintre noi nu intinereste.Iti aduci aminte de prima noastra intalnire?M-ai invitat la pranz”

Imi aminteam?

-Cred ca se intampla acum douazeci de ani,cand locuiam in Paris.Aveam un apartament minuscul in Cartierul Latin,cu vedere spre cimitir,si abia castigam in asa fel incat sa-mi duc traiul.Ea citise o carte de-a mea,si imi scrisese in legatura cu asta.I-am raspuns,multumindu-i pentru aprecieri.Apoi,printr-o alta scrisoare ma anunta ca va ajunge prin  Paris,si ca si-ar dori sa stam de vorba.Dar,cum timpul ii era limitat,singura ocazie ar fi fost joia urmatoare,cand,dupa ce isi va fi petrecut dimineata in Luxembourg,ne puteam intalni la Foyot’s ca sa pranzim.Foyot’s era un restaurant unde luau masa senatorii francezi,si atat de mult imi depasea posibilitatile financiare,incat ,pana atunci,nici prin gand nu-mi trecuse se merg acolo.Dar,flatat cum eram,si prea tanar ca sa spun „nu” unei doamne (putini barbati, pot spune, stiu sa faca asta inainte de a deveni prea batrani ca sa nu mai conteze),m-am hotarat-aveam in buzunare 80 de  franci cu care sa-mi duc traiul pana la sfarsitul lunii,iar un pranz modest nu putea sa coste mai mult de 15.O sa ma descurc cumva daca reusesc sa renunt la cafele pentru urmatoarele doua saptamani.

I-am raspuns ca o sa ne intalnim la Foyot’s joia urmatoare,la 12 si jumatate.Nu era atat de tanara(asa cum ma asteptasem),si avea o alura mai curand impunatoare decat atractiva..De fapt,batea spre patruzeci(o varsta minunata,de altfel,insa nu o varsta care sa provoace o pasiune nestavilita la prima vedere),si mi-a dat impresia ca avea mai multi dinti,mari,albi si egali,decat i-ar fi fost necesari.Parea prea vorbareata,dar,pentru ca parea interesata de scrierile mele,ma pregatisem sa fiu un bun ascultator.

M-am cam speriat cand ne-au fost aduse meniurile,cu preturi mult mai mari decat anticipasem.Dar doamna ma liniseste: „Eu nu mananc niciodata la pranz”

„Oh,nu spuneti asta” raspund eu,generos.

„Nu mananc niciodata mai mult de un fel.Consider ca oameni mananca prea mult in ziua de azi.Niste peste,poate…Oare au somon?”

Era cam devreme pentru sezonul  somonului,si nici nu era trecut in meniu,dar am intrebat totusi chelnerul daca au cumva somon.Imi raspunde,incantat,ca tocmai le-a sosit primul somon pe anul acesta.Asa ca l-am comandat pentru invitata mea..Chelnerul o intreaba atunci pe doamna daca ar dori altceva pana va fi gatit somonul.”Nu” raspunde doamna.”Nu mananc niciodata mai mult de un fel,decat daca aveti niste caviar.Mi-ar placea niste caviar”

Mi-a cam stat inima.Stiam bine ca nu-mi permit caviar,dar nu i-as fi spus niciodata doamnei asa ceva.Asa ca i-am cerut chelnerului sa aduca musafirei mele caviar,iar pentru mine am ales cel mai ieftin fel de mancare din meniu,niste cotlete de oaie.

„Cred ca nu e prea intelept din partea dumneavoastra sa consumati carne” imi spune doamna. „Nu stiu cum veti putea lucra dupa o mancare asa grea.Eu nu-mi incarc niciodata stomacul”

Apoi a venit alegerea bauturilor.

„Nu beau nimic la pranz” spuse ea.

„Nici eu” raspund eu ,imediat.

„In afara de niste vin alb”continua ea,ca si cum nu m-ar fi auzit.”Vinurile astea frantuzesti sunt atat de usoare.Sunt minunate pentru digestie”

„De care ati dori?” intreb eu,inca amabil,dar nu la fel de entuziast.Imi raspunse cu un zambet larg,prietenesc: „Doctorul nu imi da voie sa beau altceva in afara de sampanie”

M-am ingalbenit.I-am comandat o jumatate de sticla.In treacat,am mentionat ca doctorul mi-a interzis sa beau sampanie.

„Si atunci ce o sa bei?”

„Apa”

A mancat caviarul,a mancat somonul.Vorbea despre arta,literatura si muzica.Eu insa ma gandeam numai la nota de plata.Cand mi-au venit cotletele de oaie,m-a luat la rost- „Vad ca obisnuiesti sa iei un pranz copios.Cred ca gresesti.De ce nu-mi urmezi exemplul si sa mananci doar un fel,usor? Sunt convinsa ca te-ai simti mult mai bine”

„Asta si fac,mananc doar un fel ” ii raspund,in timp ce chelnerul se apropia,din nou.

Il cheama,cu un gest usor absent,si imi spune „Nu,nu mananc niciodata la pranz.Poate o gustare,si aceea ca o scuza pentru o conversatie de pranz.Si nici n-as mai avea loc pentru altceva-decat daca au niste sparanghel.Mi-ar parea rau sa nu gust sparanghel pana plec din Paris”

Mi-a stat inima.Iar.Vazusem sparanghel prin magazine,si stiam cat de teribil de scump e.De multe ori imi lasase gura apa la vederea lui.”Doamna se intreaba daca aveti cumva niste sparanghel ” il intreb pe chelner.Cu toti muschii fetei ii sugerasem sa spuna ca nu .Insa,cu un zambet fericit,pe fata lui lunga de popa,ma asigura ca au primit niste sparanghel urias,asa de minunat si fraged,incat e o minunatie.

„Nu sunt deloc infometata,dar,daca insisti,o sa gust niste sparanghel”,imi spuse doamna.Am comandat.

„Nu iti comanzi si tie?”.”Nu,nu mananc niciodata sparanghel”

„Stiu ca sunt persoane care nu apreciaza sparanghelul.De fapt,cred ca iti strici papilele gustative cu toata carnea aia”

Am asteptat sa se pregateasca sparanghelul.Deja ma cuprinsese panica.Nu mai era vorba de cati bani o sa-mi ramana pentru restul lunii,ci daca imi vor ajunge ca sa platesc nota.Ar fi fost jenant sa imi mai trebuiasca 10 franci,si sa fiu nevoit sa cer invitatei mele.Eram decis-daca nota ar fi fost prea mare,sa fac o serie de  gesturi dramatice,pipaindu-mi buzunarele,ca si cum mi-ar fi fost furat portofelul.Ar fi fost,desigur,neplacut ca nici ea sa nu aiba bani la ea.Singurul lucru de facut,in situatia asta,era sa-i las ceasul gaj chelnerului si sa-i spun ca trec mai tarziu sa-i platesc.

Apare si sparanghelul.Enorm,suculent si apetisant.Mirosul de unt topit imi gadila narile asa cum narile lui Iehova fusesera ademenite de mirosul ofrandelor.O priveam cum indesa cantitati impresionante ,in timp ce eu bombaneam despre situatia teatrului din Balcani.A terminat,intr-un final.

„Cafea?” o intreb

„Da,doar cafea si inghetata „spuse.

Nu imi mai pasa acum,asa ca am comandat cafele si inghetata.

„Stii,cred cu tarie intr-un principiu” zise,in timp ce manca inghetata „Trebuie sa te ridici de la masa cu senzatia ca ai mai manca ceva”

Cu o voce stinsa,o intreb „Va mai e foame?”

„Oh,nu,nu imi este foame,eu nu mananc niciodata la pranz.Servesc o cafea dimineata,apoi mananc doar un fel la pranz,si nimic altveva pana la cina.De dumitale ziceam”

„Inteleg”

Apoi s-a intamplat ceva cumplit.Asteptand cafelele,seful de sala,cu un zambet ingrat pe fata sa ipocrita,trece pe langa noi tinand in brate un cos plin cu niste piersici enorme.Aveau roseata unei fetite nevinovate,un colorit de peisaj italian.Si nu era sezonul piersicilor.Numai Dumnezeu stie cat costau.Am aflat si eu,mai tarziu,pentru ca invitata mea,continuandu-si conversatia,lua,distrata,o piersica.”Vezi..ti-ai umplut stomacul cu carne grasa(mizerabilele mele cotlete) si nu iti mai incape nimic.Insa eu,care am luat doar o gustare,ma pot delecta cu o piersica”

A venit nota,iar cand am platit-o,am realizat ca imi ramanea doar pentru un bacsis amarat.Privirea ei s-a oprit pentru o secunda asupra baccisului,si mai mult ca sigur m-a considerat zgarcit.Dar,cand am iesit din restaurant,mai aveam in fata doua saptamani,si niciun ban in buzunar.

„Urmeaza-mi exemplul-nu manca niciodata mai mult de un fel la pranz”

„O sa fac si mai mult de atat-n-o sa cinez deloc deseara”

„Umorist” se amuza,chicotind „Esti chiar umorist”

Dar macar avusesem parte de razbunare.Nu ma consider o persoana razbunatoare,dar nici nu pot inchide ochii.

Azi,doamna cantareste 140 de kilograme.>

Asta e stilul lui  Walter Somerset Maugham.Nu joaca  la Chelsea, nu abereaza haute-couture,si nici nu e un nume de bautura.E un dramaturg englez pe care daca nu-l cititi,riscati sa nu va delectati cu un umor (literar) englez de cea mai buna calitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: