Arhivă pentru Mai, 2009

O margareta contra prostiei

Posted in Me, Timisoara on Mai 31, 2009 by wwraith

Copil fiind,si hiperactiv,pe deasupra,faceam multe nazbatii.Dadeam foc la aproape orice,tot ce era in jurul meu il transformam intr-un imens chevalet,si, mai ales,spargeam cate un cap de copil vecin cu o repetitivitate ce-mi infricosa parintii.Si remuscarile sau regretele ulterioare durau cam doua secunde.Aceste doua secunde de regret dupa cate o prostie s-au diminuat, o data cu trecerea anilor.Si nu numai ca au disparut de tot,dar nici macar nu le-am inlocuit cu un banal si fals  „Imi pare rau” ,desi sunt convins ca aceste simple cuvinte,chiar de le spuneam „de gura lumii”, mi-ar fi usurat mult viata.

Am preferat insa sa nu spun chestii in/pe care nu le cred.

De ce tot insir chestii neimportante ale comportamentului/limbajului meu ?

Pentru ca descopar ,azi, ceva-incep sa am regrete(pe bune).Nici nu mai stiam cum e.Si nu pentru ca am facut o prostie ,ci pentru ca am zis o prostie.Mintea-mi intortocheata ,si mult prea sloboda,a cam dat cu oistea-n gard.Chestie pe care,cum spuneam,o regret.Imi „creste” oare o constiinta?Acum,la batranete?:)

Si ca s-o dreg cumva(prostia respectiva),am cujetat eu ce-am cujetat,si…bling-an idea!

1 iunie e Ziua Copilului. Chiar si a celor ce poarta inca semnele de la pietrele primite in cap in copilarie :). In fiecare din noi se spune ca salasuieste  inca un copil.Al meu e probabil la fel de naravas si necugetat(asta ca sa nu zic tampit).

Asa ca fac un gest mic si simbolic  pentru a ma revansa

margareta

Sorry.

Anunțuri

Pranzul

Posted in Me, Quotes with tags on Mai 28, 2009 by wwraith

< Am zarit-o in timpul piesei,iar intr-una  din pauze,la un semn discret de-al ei,m-am indreptat spre ea.Daca cineva de acolo nu i-ar fi rostit numele,mi-e greu sa cred ca mi-as fi amintit cine era.Si mi s-a  adresat,zambitor:

„De foarte multi ani nu ne-am mai intalnit.Cum zboara timpul.Si niciunul dintre noi nu intinereste.Iti aduci aminte de prima noastra intalnire?M-ai invitat la pranz”

Imi aminteam?

-Cred ca se intampla acum douazeci de ani,cand locuiam in Paris.Aveam un apartament minuscul in Cartierul Latin,cu vedere spre cimitir,si abia castigam in asa fel incat sa-mi duc traiul.Ea citise o carte de-a mea,si imi scrisese in legatura cu asta.I-am raspuns,multumindu-i pentru aprecieri.Apoi,printr-o alta scrisoare ma anunta ca va ajunge prin  Paris,si ca si-ar dori sa stam de vorba.Dar,cum timpul ii era limitat,singura ocazie ar fi fost joia urmatoare,cand,dupa ce isi va fi petrecut dimineata in Luxembourg,ne puteam intalni la Foyot’s ca sa pranzim.Foyot’s era un restaurant unde luau masa senatorii francezi,si atat de mult imi depasea posibilitatile financiare,incat ,pana atunci,nici prin gand nu-mi trecuse se merg acolo.Dar,flatat cum eram,si prea tanar ca sa spun „nu” unei doamne (putini barbati, pot spune, stiu sa faca asta inainte de a deveni prea batrani ca sa nu mai conteze),m-am hotarat-aveam in buzunare 80 de  franci cu care sa-mi duc traiul pana la sfarsitul lunii,iar un pranz modest nu putea sa coste mai mult de 15.O sa ma descurc cumva daca reusesc sa renunt la cafele pentru urmatoarele doua saptamani.

I-am raspuns ca o sa ne intalnim la Foyot’s joia urmatoare,la 12 si jumatate.Nu era atat de tanara(asa cum ma asteptasem),si avea o alura mai curand impunatoare decat atractiva..De fapt,batea spre patruzeci(o varsta minunata,de altfel,insa nu o varsta care sa provoace o pasiune nestavilita la prima vedere),si mi-a dat impresia ca avea mai multi dinti,mari,albi si egali,decat i-ar fi fost necesari.Parea prea vorbareata,dar,pentru ca parea interesata de scrierile mele,ma pregatisem sa fiu un bun ascultator.

M-am cam speriat cand ne-au fost aduse meniurile,cu preturi mult mai mari decat anticipasem.Dar doamna ma liniseste: „Eu nu mananc niciodata la pranz”

„Oh,nu spuneti asta” raspund eu,generos.

„Nu mananc niciodata mai mult de un fel.Consider ca oameni mananca prea mult in ziua de azi.Niste peste,poate…Oare au somon?”

Era cam devreme pentru sezonul  somonului,si nici nu era trecut in meniu,dar am intrebat totusi chelnerul daca au cumva somon.Imi raspunde,incantat,ca tocmai le-a sosit primul somon pe anul acesta.Asa ca l-am comandat pentru invitata mea..Chelnerul o intreaba atunci pe doamna daca ar dori altceva pana va fi gatit somonul.”Nu” raspunde doamna.”Nu mananc niciodata mai mult de un fel,decat daca aveti niste caviar.Mi-ar placea niste caviar”

Mi-a cam stat inima.Stiam bine ca nu-mi permit caviar,dar nu i-as fi spus niciodata doamnei asa ceva.Asa ca i-am cerut chelnerului sa aduca musafirei mele caviar,iar pentru mine am ales cel mai ieftin fel de mancare din meniu,niste cotlete de oaie.

„Cred ca nu e prea intelept din partea dumneavoastra sa consumati carne” imi spune doamna. „Nu stiu cum veti putea lucra dupa o mancare asa grea.Eu nu-mi incarc niciodata stomacul”

Apoi a venit alegerea bauturilor.

„Nu beau nimic la pranz” spuse ea.

„Nici eu” raspund eu ,imediat.

„In afara de niste vin alb”continua ea,ca si cum nu m-ar fi auzit.”Vinurile astea frantuzesti sunt atat de usoare.Sunt minunate pentru digestie”

„De care ati dori?” intreb eu,inca amabil,dar nu la fel de entuziast.Imi raspunse cu un zambet larg,prietenesc: „Doctorul nu imi da voie sa beau altceva in afara de sampanie”

M-am ingalbenit.I-am comandat o jumatate de sticla.In treacat,am mentionat ca doctorul mi-a interzis sa beau sampanie.

„Si atunci ce o sa bei?”

„Apa”

A mancat caviarul,a mancat somonul.Vorbea despre arta,literatura si muzica.Eu insa ma gandeam numai la nota de plata.Cand mi-au venit cotletele de oaie,m-a luat la rost- „Vad ca obisnuiesti sa iei un pranz copios.Cred ca gresesti.De ce nu-mi urmezi exemplul si sa mananci doar un fel,usor? Sunt convinsa ca te-ai simti mult mai bine”

„Asta si fac,mananc doar un fel ” ii raspund,in timp ce chelnerul se apropia,din nou.

Il cheama,cu un gest usor absent,si imi spune „Nu,nu mananc niciodata la pranz.Poate o gustare,si aceea ca o scuza pentru o conversatie de pranz.Si nici n-as mai avea loc pentru altceva-decat daca au niste sparanghel.Mi-ar parea rau sa nu gust sparanghel pana plec din Paris”

Mi-a stat inima.Iar.Vazusem sparanghel prin magazine,si stiam cat de teribil de scump e.De multe ori imi lasase gura apa la vederea lui.”Doamna se intreaba daca aveti cumva niste sparanghel ” il intreb pe chelner.Cu toti muschii fetei ii sugerasem sa spuna ca nu .Insa,cu un zambet fericit,pe fata lui lunga de popa,ma asigura ca au primit niste sparanghel urias,asa de minunat si fraged,incat e o minunatie.

„Nu sunt deloc infometata,dar,daca insisti,o sa gust niste sparanghel”,imi spuse doamna.Am comandat.

„Nu iti comanzi si tie?”.”Nu,nu mananc niciodata sparanghel”

„Stiu ca sunt persoane care nu apreciaza sparanghelul.De fapt,cred ca iti strici papilele gustative cu toata carnea aia”

Am asteptat sa se pregateasca sparanghelul.Deja ma cuprinsese panica.Nu mai era vorba de cati bani o sa-mi ramana pentru restul lunii,ci daca imi vor ajunge ca sa platesc nota.Ar fi fost jenant sa imi mai trebuiasca 10 franci,si sa fiu nevoit sa cer invitatei mele.Eram decis-daca nota ar fi fost prea mare,sa fac o serie de  gesturi dramatice,pipaindu-mi buzunarele,ca si cum mi-ar fi fost furat portofelul.Ar fi fost,desigur,neplacut ca nici ea sa nu aiba bani la ea.Singurul lucru de facut,in situatia asta,era sa-i las ceasul gaj chelnerului si sa-i spun ca trec mai tarziu sa-i platesc.

Apare si sparanghelul.Enorm,suculent si apetisant.Mirosul de unt topit imi gadila narile asa cum narile lui Iehova fusesera ademenite de mirosul ofrandelor.O priveam cum indesa cantitati impresionante ,in timp ce eu bombaneam despre situatia teatrului din Balcani.A terminat,intr-un final.

„Cafea?” o intreb

„Da,doar cafea si inghetata „spuse.

Nu imi mai pasa acum,asa ca am comandat cafele si inghetata.

„Stii,cred cu tarie intr-un principiu” zise,in timp ce manca inghetata „Trebuie sa te ridici de la masa cu senzatia ca ai mai manca ceva”

Cu o voce stinsa,o intreb „Va mai e foame?”

„Oh,nu,nu imi este foame,eu nu mananc niciodata la pranz.Servesc o cafea dimineata,apoi mananc doar un fel la pranz,si nimic altveva pana la cina.De dumitale ziceam”

„Inteleg”

Apoi s-a intamplat ceva cumplit.Asteptand cafelele,seful de sala,cu un zambet ingrat pe fata sa ipocrita,trece pe langa noi tinand in brate un cos plin cu niste piersici enorme.Aveau roseata unei fetite nevinovate,un colorit de peisaj italian.Si nu era sezonul piersicilor.Numai Dumnezeu stie cat costau.Am aflat si eu,mai tarziu,pentru ca invitata mea,continuandu-si conversatia,lua,distrata,o piersica.”Vezi..ti-ai umplut stomacul cu carne grasa(mizerabilele mele cotlete) si nu iti mai incape nimic.Insa eu,care am luat doar o gustare,ma pot delecta cu o piersica”

A venit nota,iar cand am platit-o,am realizat ca imi ramanea doar pentru un bacsis amarat.Privirea ei s-a oprit pentru o secunda asupra baccisului,si mai mult ca sigur m-a considerat zgarcit.Dar,cand am iesit din restaurant,mai aveam in fata doua saptamani,si niciun ban in buzunar.

„Urmeaza-mi exemplul-nu manca niciodata mai mult de un fel la pranz”

„O sa fac si mai mult de atat-n-o sa cinez deloc deseara”

„Umorist” se amuza,chicotind „Esti chiar umorist”

Dar macar avusesem parte de razbunare.Nu ma consider o persoana razbunatoare,dar nici nu pot inchide ochii.

Azi,doamna cantareste 140 de kilograme.>

Asta e stilul lui  Walter Somerset Maugham.Nu joaca  la Chelsea, nu abereaza haute-couture,si nici nu e un nume de bautura.E un dramaturg englez pe care daca nu-l cititi,riscati sa nu va delectati cu un umor (literar) englez de cea mai buna calitate.

Zi de joace

Posted in Me, Radem au ba? on Mai 27, 2009 by wwraith

Eu sunt un om generos(NOT).Ori de cate ori aflu/gasesc ceva fain,va zic si voua.Astept,in schimb,un feedback pozitiv din partea voastra cand m-or chema la Judecata de Apoi.:P.

Azi,a venit randul unor teste/quizz-uri care pe mine m-au amuzat teribil,deci vi le indic si voua .Le gasiti accesand acest site .

Fac pariu(si stiti deja ca eu sunt un viciat,un gambler:)) ca nu stiati urmatoarele chestii :

-cum stati cu palmaresul sexual(ala real,nu balivernele pe care le indrugati partenerelor/partenerilor) in comparatie cu diferite segmente de populatie;

-cati batrani de 90 de ani ati putea birui intr-o lupta ;

-ce nivel de cofeina aveti in sange in momentul in care va faceti ca munciti si cititi textul de fata;

-cat de mult ati supravietui in spatiu;

-cati canibali s-ar putea indestula de pe urma voastra;

-(favoritul meu) cate tari puteti numi/tasta  in 5 minute

-(asta-i de la mine…fara numar…fara numar.. pentru segmentul feminin al cititorilor blogului de fata)-cate culori enumerati,tot in 5 minute

-cati kinderi de 5 ani invingeti intr-un combat spectaculos

-cata electricitate produce corpul vostru

-cati microbi salasuiesc pe tastatura voastra

-cam cat ar valora cadavrele domniilor voastre

…si multe altele.

La treaba!…nu mai stati! Am decretat-azi e zi de joace !

O leapsa(da’ sincer nu mi-a placut)

Posted in Me, Radem au ba? on Mai 27, 2009 by wwraith

Loreley m-a inclus pe o lista careia ii era adresata o leapsa.Nu as vrea sa o supar,da’ leapsa asta era pentru oameni seriosi.Eu nici nu sunt,nici nu vreau sa fiu.Insa o onorez intr-un stil ce-mi devine,cum zice,invidios un prieten de-al meu, trademark:

Daca eram o luna, as fi fost –Februarie in an bisect
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – Luni(NOT)
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – de la 8 la patru juma’.
Daca eram un animal marin, as fi fost – siren.
Daca eram o directie, as fi fost –  in jos.
Daca eram o virtute, as fi fost – Fumatul.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Caligula.
Daca eram o planeta, as fi fost – lipsit de viata.
Daca eram un lichid, as fi fost – zeama de muraturi.
Daca eram o piatra, as fi fost –
vai de mama mea
Daca eram o pasare, as fi fost –
cuc.
Daca eram o planta, as fi fost – Vrej de fasole.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost –
tre’ sa-l intreb pe Busu
Daca eram un instrument muzical, as fi fost –
lauta.
Daca eram o emotie, as fi fost – sunt indolent/indiferent-n-am emotii
Daca eram un element feng shui, as fi fost –
WTF?????
Daca eram un cantec, as fi fost – „Romania-land of choice”.
Daca eram un film, as fi fost –
„Space balls”
Daca eram un serial, as fi fost – „Sclavul Isaur”
Daca eram o carte, as fi fost – Juvete

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Barbatul perfect
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Ciorba de potroace
Daca eram un gust, as fi fost –
N/A-sunt de(z)gustator.
Daca eram o aroma, as fi fost – nu stiu/nu ma pricep.
Daca eram o culoare, as fi fost –
roz.

Daca eram un material, as fi fost – lana de la oile lu’ Jiji

Daca eram un cuvant, as fi fost – Pazea!
Daca eram o parte a corpului, as fi fost –
mai bine tac.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost –  Dezgust.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost –  Lucru Manual.
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Willy the Coyote/Bender/Sylvester.
Daca eram o forma, as fi fost – gaura :)))))))))
Daca eram un numar, as fi fost – ala a lu’ Avogadro
Daca eram o masina, as fi fost – inclus in programul „rabla”
Daca eram o haina, as fi fost – kilt

Dupa cum e lesne de observat…atat de tare m-a futut o lene,incat abia am reusit sa dau un CTRL-C la postul „origine”, pe care apoi l-am customizat dupa propria-mi minte(putina & intortocheata ).

Drujba din poseta

Posted in Me, Radem au ba?, Trenduri on Mai 25, 2009 by wwraith

De cand ma stiu m-am mirat/am fost uimit,sau chiar oripilat de continutul unei posete de domnisoare.Mai tot timpul,in sadomasochismul meu dublat de curiozitatea-mi specifica,abordez  acest subiect in discutiile cu domnisoarele ce-mi insenineaza viata.Si mai tot timpul,la intrebarile mele cu un pronuntat parfum retoric-„De ce trebuie sa cari asta (un anume item din poseta) intotdeauna dupa tine?” primesc raspunsuri care reusesc sa ma confuzeze si mai mult-„Tu nu (ai cum sa) intelegi asta(vreodata)”. D’oh!

Nu  mai tarziu decat acum cateva luni,unei bune prietene  ii suna telefonul.Iritant.Un ton de apel mai enervant (apropo,poate ca nu v-am spus pana acum-nu-mi plac defel tonurile de apel) nici ca s-ar fi gasit  sa ii emane din poseta.Ea era la dus,aca ca ma incumet si ii sugerez,scrasnind din dinti,ca ar fi bine sa faca o pauza si sa raspunda la telefon.La fel de suav imi raspunde ca nu poate(avea nustiuce balsamuri prin podoaba capilara-si se uscau :)))))),dar ca ma roaga frumos sa raspund eu la telefon,ca poate e important.Eu unul recunosc ca am muuuulte curiozitati in viata,insa cotrobaitul printr-o poseta si raspunsul la telefonul altcuiva nu se numara printre ele,asa ca refuz categoric.Am pus piciorul in prag: m-am impus :P…Ea,in aceeasi linie dulceago-mieroasa,insista.Atunci,in fata unei domnisoare dezbracate,vointa mea(+incapatanarea) ajung subit la cote de avarie,asa ca am cedat .Mi-am retras piciorul de pe prag :(.Shame on me.:(

Si ma indrept,cu capul in pamand,reprosandu-mi slabiciunea in fata nudului,spre POSETA.Daca ma trimitea cineva pe esafod,probabil  ca m-as fi simtit la fel :).

Cu ochii inchisi,de teama sa nu dau pe acolo de vreo drujba,vreun sandwich maker sau vreo cursa de soricei),imi introduc manuta-mi gingasa,sperand sa am noroc si sa gasesc repede zgomotosul telefon.Din fericire(si cu ocazia asta mi-am papat doza de sansa pe cincinalul asta) l-am extras fulgerator ,cu o grija pe care as vrea ca si chirurgii sa o arate pacientilor.

Evident ca nu era nimic important in apelul respectiv.:(

Acum insa ,in timp ce tastez de zor la postul asta,imi vine o ideee (ne)inspirata-sa compar continutul buzunarele de la jeansii de care inca n-am reusit sa ma dezbrac,desi am ajuns acasa de doua ore) cu acel continut mistico-abundent al unei posete,pe care toti barbatii(in afara de Mircea Solcanu) il percep cu o oarece teama.

Deci-prin buzunare gasesc cheile,cartela magnetica de la scara blocului,Secure ID-ul/VPN-ul,portofelul,telefonul ,un pachet de Lucky Strike si bricheta de rigoare.Atat.Si totusi supravietuiesc vicisitudinilor vietii cu acest continut,sumar,de altfel.

Sunt eu un supravietuitor demn de o emisiune proprie pe Discovery Channel sau cel putin 85% din obiectele dintr-o poseta sunt de o inutilitate crasa?(am un talent in a pune intrebari retorice,nu? :P)

PS-ca sa nu fiu ipocrit,recunosc ca prin buzunare mai am ,din cand in cand,si MP3 Player-ul.Dar rar.:)

Barbatii sunt pe cale de disparitie

Posted in Me, Mirobolanti, Radem au ba? on Mai 24, 2009 by wwraith

Un cercetator australian se plictisea intr-o zi.Apoi,intr-un moment de maxima inspiratie,s-a apucat sa faca un studiu genetic.Si omu’ a trudit,a analizat,a concatenat datele obtinute…si a ajuns la o concluzie.Socanta,dar care sa-l faca celebru.Cica barbatii sunt pe cale de disparitie.

Cand am vazut stirea respectiva,m-am panicat un pic.

Am crezut initial  ca feministele din toata lumea,sub conducerea Magdei Ciumac,au hotarat sa puna in aplicare un plan global,odios,de starpire a masculilor.

Fiecare femeie urma sa-si aleaga metoda cu care sa isi finalizeze targetul.Pe mine unul m-ar ucide repede-e de ajuns sa-mi treaca prin fata o turma de grase ,mugind si tropaind  in colanti,maieu si balerini,si hertzul meu ar renunta sa mai bata .

Dar panica mea legata de disparitia semenilor mei a fost disipata prin citirea (pana la capat) a articolului (insa fobia mea cu grasele imi ramane )-cica,in decursul evolutiei ,cromozomul Y a ajuns,de la 1400 de bucati,la doar 45. Mai trebuie sa treaca cateva milioane de ani (sigur nu o sa prind finalitatea,ca o pitipoanca pasionata de chiromantie,studiindu-mi mainile de pianist,a concluzionat ca n-o sa prind nici pensia,so,no worries at all) si ultimii 45 de Y-greci se vor duce dracu’.De tot.

Ida,Ogica si Dan Brown

Posted in Me, Trenduri with tags , , , , on Mai 21, 2009 by wwraith

Ma grabesc sa scriu despre ultima descoperire in materie de teorie evolutionista/darwinista.De ce ma grabesc?Pentru ca mi-e frica de niste capete seci de la Ministerul Educatiei & Mitropolia Romana…sa nu cumva sa interzica sa vorbim/gandim/scriem despre ceva ce contrazice cu argumente teoria cu Doamne-Doamne,care a facut tot in 6 zile,apoi s-a odihnit in a 7-a.

Vuieste mass-media-au analizat-o,la aproape 30 de  ani de la descoperire,pe Ida.Nu stiti cine e Ida? Nu stiti nimic :(.

Ida e stra-stra-stra-stra… … -stra- matusa noastra,mai incultilor!(Nici nu stiu de ce ma mai obosesc sa va mai impartasesc descoperiri epocale-pe voi -dupa statisticile blogului-va intereseaza chestii mai … putin epocale:P).

Cica aducea cu un lemurian,a trait acum 45 de milioane de ani,s-a conservat atat de bine incat s-a putut analiza si ce a papat la ultima cina(era sa zic „Cina cea de taina”…dar imi puneam prelatii in cap),si se pare ca din specia ei au derivat/evoluat  primatele-si umanoizii,si verii nostri actuali.

Moartea ei a fost tragicomica.Ca si alte surate, cica a baut apa suprasaturata cu dioxid de carbon („codoi”-sa inteleaga si comunistii nostalgici),s-a asfixiat,si a dat coltu’.Naspa sfarsit-hamletian-„Sa beau sau sa nu beau apa cu codoi?”

Fac pariu ca atunci nu erau Stirile de la ora 5,nici Medelin Ionescu,si nici Oteveul,altfel  „decesul” ar fi fost dezbatut inca de atunci. Cate episoade „Ida:s-a sinucis sau s-a omorat singura?” ar fi realizat Dan Diaconescu in 45 de milioane de ani? Cati martori-cheie (in afara de Ogica) ne-ar fi impartasit probabilele scenarii ale mortii?

Asa,va trebui sa-i credem pe cuvantul de pionieri pe oamenii de stiinta care au ajuns,in urma studiilor de rigoare,ca Ida reprezinta veriga lipsa a teoriei evolutioniste,si ca importanta acestei descoperiri este enorma.

Sper doar ca rahatul de Dan Brown sa nu se apuce acum sa scrie ca Biserica a incercat,in repetate randuri,sa  faca disparut scheletul respectiv, si/sau ca nustiuce societate secreta e compusa,practic,din descendentii directi ai Idei.(imposibil,datorita consangvinizarii :P -cred ca am facut pe cineva tare mandra de mine si de noii termeni pe care mi i-am insusit:D).

Iat-o pe Ida,in toata splendoarea ei(totusi,cam slabuta pentru gusturile mele):

Ida

Ida2