Arhivă pentru aprilie, 2009

Post remarcabil

Posted in Me, Sport/Fotbal on aprilie 8, 2009 by wwraith

Il citesc in fiecare zi pe Adi Georgescu.E super inspirat de fiecare data,fie ca scrie de muzica,de fotbal,de sporturi cu motor sau se contraargumenteaza cu sotia.

Azi insa m-a dat pe spate.Vorbeste despre rugby intr-o maniera fantastica,si sincer va spun ca,cititind postul asta ,(de foarte multe ori,si inca nu m-am saturat de el),cumulat cu filmuletul de la final,mi s-a ridicat parul pe mana.Asta e diferenta intre un jurnalist bun si un pigmeu ca mine…aceleasi lucruri le apreciez si eu la rugby,insa niciodata nu as reusi sa le spun/scriu asa de BINE.

Reclame

Anturajele bunaciunilor si urateniilor

Posted in Me, Radem au ba?, Trenduri on aprilie 5, 2009 by wwraith

De mai multa vreme imi propusesem sa pun o intrebare retorica…dar a carei importanta e covarsitoare :):

De ce femeile frumoase umbla numai in compania unora urate?

O sa imi ziceti ca „eu nu…prietenele mele sunt „bune”..alea alea”…Si daca ar fi asa(lucru de care ma indoiesc),pot sa parez cu o cutuma-„alea sunt exceptiile ce confirma regula”

Deci,bunaciunile umbla cu nasparlii.Evident,asa le remarca orice chiolban cat de apetisante sunt.Dar ce ne facem cu alea urate?Dupa parerea mea,ar trebui sa nu umble mai deloc.In schimb,se incapataneaza sa-si paraseasca grotele,si sa umble,fatidic pentru ochisorii mei sensibili,cu o haita de ..alte urate.

Asa nici nu ies in evidenta,si,in cel mai bun caza,pot smulge(cu greu,si eventual la betie, in semiintuneric:P) un”Bah..aia e mai putin cu spune decat ailalta”.Si uite asa ne trezim cu cupluri/familii de urati.Ce ziceti,progeniturile lor vor semana cu Brad Pitt sau Jessica Alba?:P.

In pula mea,realizez dureros ca daca ma fac ecologist,si umblu numai cu lumina stinsa:))))))),risc sa ma trezesc cu vreo dihanie de manuta prin parc.

Exercitiu de imaginatie

Posted in Me, Radem au ba? on aprilie 2, 2009 by wwraith

Duminica iar e nustiuce pot imens la loto..vreo 5 milioane de coco.Azi va propun un exercitiu de imaginatie-ce ati face daca ati fi fericitii castigatori ai sumei respective…in ce fel vi s-ar schimba viata..in bine..in rau?:P

Si ,ca sa fiu proactiv,ma desfasor eu primul:

Luni..prima zi de DUPA-merg mandru la serviciu si anunt triumfator ca m-am saturat sa imi calc in picioare principiile,ca m-am saturat de nepotisme si bisericute,ca m-am saturat de misandria de acolo..si ca e momentul oportun pentru o demisie:).

Apoi..dupa cele 4 ore de program(deh,sunt in preaviz) fac ceva brainstorming privind modul in care imi voi investi banii :).

Cum sunt baiat istet :P,MARTI deja as avea vreo cateva idei,deci e momentul sa ofertez cateva persoane din actualul/fostul colectiv pentru a-i convinge sa lucreze cu mine.

Miercuri-cresc oferta salariala,ca sa ii conving definitiv :).

Joi-ma trezesc greu din betia de aseara,cand sarbatoream noul colectiv de munca.Muraturile si cofeina isi fac efectul.

Vineri-ma pregatesc de betie.

Sambata-ma trezesc (si mai greu decat joi) si ma pregatesc de ..betie.

Duminica -crunta trezire.Incerc sa imi dau seama cine sunt cele de langa mine.Am un lapsus provocat,foarte probabil,de tequilla de aseara.Bani de taxi la fete ..si valea!Am un biznis de coordonat :P.

Luni-AMR cateva zile pana la cheful aniversar.Implinesc 60 de kile.Trebuie sarbatorit,ca dupa aia trec la regim+sauna.

Marti-renunt la regim-e prea greu,si nu fac fata tentatiilor.

Miercuri-ma duc sa imi ridic castigul.Avionul cu care ma duc are dificultati la aterizare.Ma gandesc ca-i un semn rau.Nu mai calatoresc treaz niciodata.

Joi-am banii.Ce fac cu ei?Ma duc la Crudu s-o conving sa aiba grija de un prieten de-al meu.Scap relativ ieftin,si sigur ajung in Rai-am facut o fapta buna-imi fac prietenii fericiti.

Vineri-ma duc sa joc 50 de lei la pariuri-puterea obisnuintei.

Sambata-ma gandesc ca poate ar trebui sa vad daca Crudu e ok inainte de a o prezenta prietenului meui care are o pasiune pentru ea.E ok tipa.

Duminica-ma trezesc langa Crudu.Iar am uitat (beat) de principii.Bani de taxi si valea-am un biznis de condus:P.

Continuarea o banuiti-mor de tanar..beat,dar fericit.

Battle

Posted in Me on aprilie 1, 2009 by wwraith

Inclestarea cu sinele e cea mai dura.Nu lasa loc de subterfugii,iluzii,”smoke and mirrors”,exagerari si trasee ocolitoare.E ca un joc de sah in care adversarul iti stie apararea siciliana sau tabietul regelui,asii tai din maneca,ce intr-un joc cu oricine altceva asigura intotdeauna victoria.Aici,insa,nu e loc decat pentru fapte si ganduri  reale,aproape  palpabile.Minciuna si tacticile evazive le pot folosi impotriva oricui in afara de mine.Acolo se trage linie.Nici nu stiu daca e linia de start sau de finis.Cand o sa aflu,  am s-o spun mai departe.

Cu riscul de a parea „plecat” in ochii unora ce aterizeaza din greseala pe aici..marturisesc ca am lupte epice  cu mine insumi in fiecare zi.Batalii surde intre instinct si logica,intre dorinta si realitate,intre mandrie si delasare,intre principii si compromisuri,intre speranta si defetism.Toate  ma caracterizeaza  si ma macina ca o picatura chinezeasca.

Castig si pierd de fiecare data,si nici macar nu am convingerea ca tot acest consum aduce plusvaloare.Poate putin echilibru,dupa  care,mai mult sau mai putin, tanjim toti.Nu-mi doresc limuzine,yacht-uri sau penthouse-uri.Imi place sa cred ca folosesc superficialitea ca o arma  impotriva celor care se vor intrati cu forcepsul in viata mea.Acolo e putin loc.Orgoliul si constiinta  isi taie partea leului intotdeauna. Vreau altceva.Aparent simplu,si totusi netrebnic de greu.

Intr-un fel sau in altul,viata ne aduce in fata unor decizii.Alte batalii cu alter ego-ul…alte frustrari si consumuri interioare.Asa ca ajungem in fata unei dileme ce niciodata nu e usoara-de cele mai multe ori preferam comoditatea oferita de propria politica de a ocoli un munte ce se iveste in drumul ce duce spre himerele fiecaruia dintre noi.De ce facem asta? Pentru ca viata e totusi prea scurta pentru lupte in care sansele de victorie tind spre un zero greu de digerat sau pentru ca pur si simplu intotdeauna alegem calea cea mai usoara?

Si totusi,sisifian, fiecare inceput de drum ne aduce in fata aceleiasi eterne dileme-calea usoara(de multe ori imorala,insa comoda si la indemana) sau cea dura(poate mirosind a etica,insa cu siguranta perimata)?

PS- sa nu credeti ca o sa ma transform in vreun Spinoza (pe care,apropos,vi-l recomand)..postul asta e doar o scapare.