Defetist sau realist

Toti cei din jur(evident,cei ce conteaza) imi spun ca vad intotdeauna partea goala a paharului.Tin sa-i anunt ca mie nu-mi plac paharele goale,deci nu mi se aplica cutuma de mai sus.

Eu nu sunt ,si nici n-am fost vreodata,vreun zambaret.Sunt foarte putine lucruri care intr-adevar imi pot imbunatati starea de spirit generala,si nici macar atunci nu ma manifest zgomotos.Apreciez umorul fin,(auto)ironia,tachinarile prietenesti,insa nu ma bufneste rasul la vreun gag Vacanta Mare,La Bloc sau Tampitii din NATO.

Faptul ca par mai curand introvertit decat extrovertit e o imagine falsa.Prietenii mei de-o viata(am cativa,putini,da’ foarte buni,multumesc Providentei) pot combate lejer si cu  argumente asta.

Sa zicem insa ca am un …talent in a vedea partea mai putin placuta(insa reala,needitata) a oamenilor din jur.De fapt,e un exercitiu psihologic continuu pe care mi-l propun(sa „dezbrac” pe cel/cea de langa mine de imaginea pe care vrea sa mi-o „serveasca”) ca sa nu ma plictisesc prea repede.Nu o sa ma pacaleasca in niciun caz fericirea de fatada a unei prietene de-a mea,cand stiu ce gaunosenie :P e in spate.Simt orice gest,interpretez corect orice perla  „scapata”,ca nu degeaba m-am chinuit in anii de studii (prea) inalte :P la cele cinci psihologii mari si late,nu?

De ce incearca toata lumea sa afiseze o fericire falsa,sau,daca nu falsa,macar exagerata si nebazata pe o structura reala.Un cuplu apropiat,mai mult sau mai putin mie,da impresia celor din jur ca traieste intr-o eterna nirvana,iar (dura) realitate (evidenta-el-un mutalau,defel posesor de vreo  opinie,”baiatu’ lu’ tata” ; ea-superba,insa un un pic aeriana-<auto>multumita ca tipu’ vine acasa devreme si n-o deranjeaza cu vreo discutie principiala sau intrebari existentiale) e cu atat mai scabroasa.Ce dracului castig daca cel de langa mine vrea sa fie in pielea mea?Invidie?Not interested.

Se poate evident generaliza la nivel de popor-romanul n-are o chifla-n burta,da’ are cel mai pizdos telefon,sau n-are cash de benzina,da’ isi ia(in leasing) ceva full-option ce va rugini,inevitabil,in parcarea(moca) din fata blocului,sau merge in club cu bani de intrare si de-o apa plata,da’ maine va manca(yummy) mustar pe paine.

Farisei.Si atat.

O parte din post se vrea a fi si o replica la cei ce nu inteleg ca prefer sa-mi afisez starea de spirit reala in loc sa ma (pre)fac ca totu-i roz.Optimismul nu e apanajul celor ca mine.Macar din punctul asta de vedere nu sunt ca ceilalti.

Un post similar gasiti aici

3 Răspunsuri to “Defetist sau realist”

  1. poate ca viata e chiar roz dar nu pentru tine :D sau, mai exact spus, nu percepi tu rozul din peisajul color…..

  2. cred ca am o forma de daltonism…rozul nu-l percep in nicio situatie/forma :)

  3. sunt mult prea multe lucruri urate care ne inconjoara si intr-adevar nu vedem si ramasitele de frumos.
    pentru ca de cele mai multe ori, unde exista ceva frumos apare si ceva urat care sa-l eclipseze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: