The power of power

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma plictisesc (si mi se intampla deseori ) ma scufund in putzul gandirii..Cred ca va suna familiar formularea de la inceput,nu?Si daca nu…puneti mana pe o carte.
Va spuneam ca ma scufund in adancurile gandirii. De cele mai multe ori, nu-mi place ce gasesc acolo.Ma trezesc, tam-nesam, cu tot felul de dileme (puerile) sau cu intrebari la care sunt nspe variante corecte.
Dar sa revin….in blocul in care locuiesc a avut loc zilele trecute o pana de curent. Asa,si? veti spune.Pai mai intai..eu eram la cumparaturi…si nu am putut intra in cladire pentru ca interfonul era actionat…electric .
Noroc cu vecina de la 3 (stiu ca suna a sablon,dar..deh), care si-a facut mila de un amarastean ce se invartea ca boul in jurul scarii,cautand solutii ingenioase de a intra in cladire. Deci,vecina coboara si imi deschide usa de la intrare.Sar’mana,Luiza!.
Ajung acasa…dusul de rigoare..bla bla…imi aduc aminte ca mi-e foame.Si, ca burlac ce se respecta…apelez la semipreparate…insa…stupoare…microundele nu (prea ) functionau din acelasi motiv -nu aveam „curent”.
Ma decid ad-hoc sa fac o dieta de o zi ,asa ca imi caut alta ocupatie–-TV- ioc…comp- ioc…laptop fara baterie….naspa.
Cum pana la nani-nani mai erau ore bune…infasc hotarat o carte…decis sa recuperez lipsa de lectura din ultimele luni. Si ma apuc (cu un avant pionieresc ) sa recitesc W.M.Thackeray – „Istoria lui Pendennis”…o carte ce mi-a marcat adolescenta,si pe care vi-o recomand din tot sufletelul meu mic si negru.
Si tocmai cand Arthur (n.a-personajul principal) isi incepe aventurile londoneze, constat, din pacate,ca luminozitatea naturala nu-mi mai permite sa continui lectura.
Si,ca un roman ce se respecta ( caruia ii vine mintea mai pe urma) ma apuc sa caut o factura de RENEL,in speranta ca voi gasi un numar de telefon pentru deranjamente.Il gasesc..si sun…si sun…si persist…insa conversatiile cu un robot telefonic nu sunt chiar pe gustul meu.Si ,in timp ce incercam sa deduc cam ce varsta avea persoana ce-si imprumutase vocea robotului respectiv ,se intampla minunea-revine „curentul”.
Evident ca vreun „Dorel” ce lucra la amenajarea parcului din fata blocului lovise cu vreun tarnacop vreun cablu de inalta tensiune,dar astea sunt amanunte.Important e ca imi pot relua,avand curent electric, rutina/monotonia zilnica,pot sa …mananc si eventual sa ma barbieresc (or NOT)…..dar totusi….ca de la asta plecasem…am realizat ca noi/eu suntem complet dependenti de asta.
O saptamana fara curent electric (si tot ceea ce deriva din asta) reprezinta o nenorocire…si va provoc sa vi-o imaginati…si poate veti constata,ca si mine…ca suntem complet neajutorati.
Just in case (si mai ales ca vine sfarsitul lumii/civilizatiei) ma apuc de lectii de supravietuire.(de pe Discovery )
Vreau sa traiesc 5 minute mai mult ca altii.Cer mult?
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: